Cred ca ea esti tu!

Am citit demult o scrisoare a unui barbat catre ceea ce se dovedea mai tarziu a fi iubirea vietii lui. Scrisoarea suna fix asa:

„Draga Karen,

Daca citesti asta inseamna ca chiar am luptat sa am curajul sa iti scriu, asa ca bravo mie!

Nu ma stii prea bine dar daca incepi sa o faci o sa afli ca mereu ma plang ce greu imi este sa scriu.

Dar asta … asta e cel mai greu lucru pe care a trebuit sa il scriu.

Nu exista cale usoare pe care sa o spun asa ca o sa o spun simplu: am intalnit pe cineva, a fost un accident, nu cautam asta, nu lucram la asta, a fost furtuna perfecta! Ea spus ceva, apoi eu altceva; urmatorul lucru pe care il stiu e ca voiam sa imi petrec restul vietii in toiul acelei conversatii. Acum am sentimentul asta care imi taie rasuflarea cum ca ea ar fi aleasa. E complet nebuna in felul in care ma face sa rad complet nevrotic ( o conditie absolut necesara stabilitatii). Ea esti tu Karen!

Asta-i vestea cea buna! Cea rea este ca nu stiu cum sa fiu cu tine in acest moment, iar asta ma sperie ca dracu’! Pentru ca daca nu sunt cu tine acum am impresia ca ne vom pierde acolo, afara!

E o lume mare plina de suisuri si coborasuri, oameni care clipesc si pierd cel mai spectaculos moment, momentul care putea schimba totul.

Nu stiu ce se v-a intampla cu noi si nu stiu de ce nu ti-as putea spune sa ai incredere in mine dar la naiba – mirosi bine, la fel ca acasa si faci cafea buna si asta trebuie sa conteze, nu?

Suna-ma,

al tau mincinos, Hank!”

Stii ce e dur? Ca simt la fel ca acest barbat.

Asta ma sperie; ma sperie faptul ca sunt serios cand spun ca imi tremura o mana cand ma gandesc la tine si ca ma freaca pe suflet ca nu te stiu langa mine. O sa fiu mereu defect, si mereu o sa tin la tine. Mi-a fost frica, imi este sa recunosc, dar ce mai pot pierde cand afirm ca acum simt ca intalnesc ce imi doresc. O nebuna frumusica cu ochi in care te pierzi, esti mica si ma simt minunat cand te pot cuprinde cu toata dragostea mea. Si mai presus de aspect m-ai prins tu, tu cu alte tale vorbe nu tu cu ale tale forme. Asta-i o premiera pentru creierul meu scurt de copil!

Ar fi prea banal sa te plictisesc cu ce simt. O sa ma descoperi daca meriti, daca nu – inseamna ca nu am meritat eu!

Raman,

al tau sincer… !

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s