si e gata.
un pianist mic din coltul camerei sopteste si el “e gata!”.
bai plang si-mi e greu.
mai intai mi-ai prezentat ura pe paine, si am zis ca imi place, defapt inghiteam cioburi, dar am tacut pentru noi. noi?
si sincer desi astfel demonstrez ca nu am orgoliu o fac, ma gandesc doar daca te gandesti la mine.
m-ai muscat depasind orice emisfera, m-ai muscat de suflet.
mult prost mai sunt in deslusirea interiorului tau.
si chiar mai prost decat ma asteptam vreodata.
ma-nfatisam prin pierderi de constiinta-n oboseala pe varfuri mici si alunecoase desenate de carioci galbene si ici si colo doua-trei picaturi de sange.
siroi de apa dulce curge-n jos pe unghi. undeva mai sus de noi umbra mare se aduna sub verde.
numai infatisari au ramas, restul, tot, s-a dus demult, caput; dar inca frumos mirositor, doar putin intepator la intalniri.
nu doar ca te-am iubit odata…
si marturiseste-mi, scumpa ramasita, cum te-ai gandit tu asa “bine” sa te schimbi?…
nu-mi raspunde, prefer sa ma pierd fara sa aflu. nu nu, nu o sa ma pierde de tot; o sa-ncerc alt drog nu-ti fie teama.
imi doresc doza mortala?
doua versuri mai am sa-ti zic, pentru ca orice ar fi raman liric:
Eu sunt soare, tu mi-esti luna…
Asa ne-a fost dat, niciodata impreuna!
