de cand am inceput sa ma plang am uitat sa zambesc. eram aproape sa uit si de tine. taci!
incet.
stiu.
si tie?
si mie imi curg lacrimi usor pe obraz…
si ma simt singur, a nu stiu cata oara…dar nu regret nimic, ca am incercat de fiecare data cat am putut de mult: sa tac, sa fiu mut dar si orb, cat crezi ca ma mai pot mintii? 
trebuia sa tac? a lipsit ceva din tot ce ti-am zis?
si timp scarbos mai trece, imi lipsesti, au trecut ore de ultima data cand te-am vazut, saptamani de cand ne-am imbratisat si mai multe luni de cand nu ne-am mai sarutat. ma dor inauntru…
odata ce te-am pierdut pe tine nimic nu ma mai doboara, poate cineva sa-mi faca ceva mai crunt? nu.
nu vorbesc din amintiri; ele sunt moarte, inghetate de iarna din mintea mea. vrei tu sa le incalzesti?
si stii ca e prea tarziu sa mai privesti in spate, ca am fost ranit sau am ranit si ca am avut dorinte si sperante mii, toate stii TU cu cine.
ma uit la poze; cele care nu-mi plac incerc sa mi le pictez pe retina cat pot de bine, cele care imi plac le pun intr-o parte, le strang in pumni, le fac scrum in ce a mai dulce tigare. asta a mai ramas, fum si scrum din noi doi…
bvo fratzia mea
))